Relativitatea etajului doi

Inca de cand am inceput clasa a 11-a am fost informata ca o sa invat la etajul doi.Curioasa daca tine figura, am urcat pana la etajul respectiv,am cautat usa,conform indicatiilor si,al naibii,era corecta informatia,ea ramanand asa  pana in ultima zi in care am fost la scoala.Va dati seama ca de-acu eram ferm convinsa ca a mea clasa se afla la etajul doi,prin urmare transmiteam vestea oricui vroia sa ma caute.

In paralel cu treaba asta,acum recent,m-a rapus o raceala crunta si ceva mai vagaboanta,ca nu-i place scoala si nu lasa nici pe mine sa ma duc.
-Cucoana,am treaba la scoala!
Raceala nu si nu.Nu ma duc si pace.Daca nu-mi convine,se infinge in mine mai rau decat este deja infinsa. Ca sa ies cumva din situatia asta,am trimis-o pe mama in locul meu,sa-mi rezolve treburile.Trebuia sa dau niste bani (ca doar n-aveam sa-i iau),printre care o suma trebuia sa ajunga in clasa. Inca de seara am luat-o pe mama la instruit:
-Fii atenta. Urci pana la etajul doi in camin, a doua usa pe stanga e clasa mea. Intri acolo si intrebi cine strange banii pentru foile de la chimie. Imposibil sa nu-ti raspunda careva.

Acestea fiind zise,am lasat-o sa se duca la scoala. Seara ma ia la rost:
-Ce ma minti,mai?La etajul doi ai tu clasa?
-Da,bre,in fiecare dimineata o gasesc acolo.
-Ce vorbesti,mai? Ca e la trei!
-Dar parterul l-ai numarat?
-Aaa,nu :D
Si uite-asa etajul doi pentru mine e trei pentru mama si poate fi chiar unu,pentru diversi bezmetici.