Arta de a te imbraca repede

Cand eram mica, de bine de rau, reuseam sa ma imbrac intr-un timp rezonabil. Dupa ce am mai crescut, acel timp s-a lungit enorm datorita machiajului pe care mie-mi place sa-l fac fara graba. Prefer sa renunt la creionul de ochi si luciul de buze decat sa ma dau in graba cu toate. Mai bine spus, mie in general nu-mi place sa ma grabesc si exista foarte putine motive pe lume care m-ar determina s-o fac.

In acest context se intampla ca, intr-o dimineata, cand abia ieseam somnoroasa din casa, cand ma impingeau ai mei deoparte sa poata inchide usa ca adormisem pe parcurs, sa aud "BUM BUM POC! BUM BUM BUM!". Cine indraznea sa-mi tulbure puiul meu de somn de dimineata? Vecina. Cobora grabita scarile. Dar grabita, dom'le, lasand in urma ei,ca un val, un parfum misto si probabil niste injuraturi infundate de-ale altor vecini proaspat treziti din somn. Daca tot o facut misto de mine alungandu-mi ultima bucatica de atipeala, am inceput sa-i fac galerie:

-HAI! FUGI CA TE PRINDE! HAI, REPEDE REPEDE!

Seara, am luat-o la intrebari. Unde fugea ea cu atata drag? Ce Romeo o ameninta ca dispare daca nu vine mai repede? Raspunsul a fost cel putin dezamagitor: se grabea la scoala. Apoi mi-a povestit ca se imbracase in cinci minute. Pentru o persoana careia ii trebuie cel putin o ora de pregatiri inainte de a pleca pana la colt, cinci minute inainte de scoala e un adevarat record. Curioasa, o intreb cum o facut.

Solutia este ca de seara sa te imbraci, sa te coafezi si machiezi ca si cum ar trebui sa pleci dar tu, de fapt, te culci. Iar a doua zi dimineata te ridici din pat si pleci. Simplu,nu? ;)