Dau cuvant ca nu mor curand (III)

A treia faza de genul asta, cand cam multi oameni deja erau pe punctul de a tine doliu pentru mine s-a intamplat mai demult de aia, daca am mai povestit-o o data, va rog sa ma scuzati si sa ma anuntati :)

Vara trecuta, cat stateam la semafor, un tigan burtos avea chef sa-l plimb si-si exprima dorinta urland de pe trotuar. Sub pretextul ca si-asa e motocicleta grea, il refuz. De ciuda, incepe sa ma tachineze:
-Stii ca motociclistii sunt donatori de organe,nu?
-Asa or fi, ii raspund calma, fara chef de cearta.
Toata conversatia o fost auzita de un aurolac care incerca de zor sa spele parbrizele, chiar o pus botul ca motociclistii isi doneaza organele si-mi spune, plin de compasiune:
-Esti tanara ca sa donezi... :(
Noroc ca s-o facut verde altfel, cine stie, imi aprindeau astia lumanari.

Concluzie: Imi place prea mult viata ca sa-mi permit s-o pierd si doar daca plec foarte nervoasa circul de parca aia ar fi ultima plimbare. Chiar si asa, ma salveaza reflexele deci oricum nu crap. Prin urmare, nu va mai uitati la mine ca la un cadavru :)