Pe 28 a fost ziua grecului. Mi-am incarcat cartela si i-am trimis un mesaj dragut, in drum spre Iasi. Am trimis mai mult din politete, fara sa sper prea mult ca o sa ma sune. In schimb, sper si acum sa fi fost prima care sa-i fi zis "la multi ani". Am asteptat vreo zece minute si am trecut eu la volan, in locul lui tata.
Dupa vreo ora jumate, cand a iesit grecul de la serviciu, m-o sunat. Am dat radioul pe mute, am pus frana pana la 80 la ora, m-am dat pe dreapta si i-am raspuns la telefon. N-am oprit ca n-aveam unde; eram pe european. Am vorbit asa, in timp ce conduceam, fara sa fiu deosebit de atenta la ce zice el. Din reflex, l-am intrebat ce face, mi-a raspuns ca bine si mi-a intors intrebarea. I-am zis ca imi conduc masina. S-a crucit putin si apoi era curios cand vin in Grecia, ca acus vine inceputul lui august si eu nu mai apar. L-am informat ca pe 13 august ma vede sigur. I-am urat "la multi ani" inca o data, ne-am luat la revedere si...asta a fost tot.
Dupa vreo jumatate de ora realizez cat de cursiv am discutat noi doi. Fara "nu pricep" (in greaca), fara "english, please"...am vorbit ca in romana. Ma gandeam ca oi fi discutat in engleza. Dupa vreo cinci minute mi-am adus aminte ca l-am intrebat "ti kaneis?". Si am ajuns la concluzia ca, de fapt, toata conversatia a fost in greaca si eu am inteles TOT din ce zicea el, fara sa mi se para ca vorbeste prea repede sau ca vine de pe alta planeta. M-am inteles cu grecul la fel de bine cum ma inteleg cu un roman. Super, nu? :P Acum sunt curioasa ce chestii am sa aflu din conversatiile lui de la fast food sau din cele telefonice.